Povestea a început cu un consultant de vânzări și cu nevoia de a vinde fripturi. Da, fripturi.
Faber Birren era un consultant autodidact în domeniul culorilor care, în anii 1930, a convins o companie din industria cărnii că pereții de culoare albastru-verzui făceau carnea să pară mai roșie și prin urmare, mai apetisantă.
Vânzările au crescut, iar Faber și-a început cariera.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Birren și DuPont au dezvoltat un cod de culori pentru fabricile industriale, aprobat de guvern în 1944.
Verde deschis avea un rol specific: acela de a reduce oboseala vizuală a muncitorilor.
Codul a devenit un standard internațional în 1948, iar nuanța de verde a fost preluată în fabrici, spitale și școli din întreaga lume.
Același Birren explică faptul că, culoarea din fabrici nu este ornamentală, ci funcțională: suprafețele vopsite în roșu sau galben înseamnă „alertă”, în timp ce verde închis indică zone de protecție sau truse de prim ajutor.
S-a dovedit științific că „verde spumă de mare” nu numai că îi relaxa pe muncitori după ture lungi, dar oferea și un contrast bun cu albul instrumentelor de măsurare.
Industrial: germanii și-au creat propriul standard (ca de obicei) și au numit acea nuanță de verde „Adenauer-Grün” (verde Adenauer)
De ce acest nume? Konrad Adenauer a fost primul cancelar după cel de-al Doilea Război Mondial și a jucat un rol esențial în restabilirea democrației și a relațiilor dintre Germania și restul Europei, „construind punți”.
Poate de aceea multe poduri din Germania îi poartă numele, iar cel din Köln este unul dintre cele mai mari, vopsit tocmai în acel verde caracteristic.
Militar: rușii și-au făcut temele și au dezvoltat propria versiune pentru cabinele de pilotaj ale avioanelor MIG și ale elicopterelor Mi-28 Hind (vezi Rambo III).
Este un verde mai intens, mai turcoaz, dar funcția este aceeași: reduce oboseala, oferă un contrast bun cu instrumentele și evită persistența pe timp de noapte.
În modelism, este cunoscut sub numele de „verde de cabină rusesc”
Medical: mulți oameni îl numesc „verde instituțional”, sau „verde medical” dar logica utilizării sale este puțin diferită.
Un chirurg care se uită la sânge ore întregi și apoi ridică privirea vede „fantome roșii” (se pare că ochiul produce culoarea complementară ca „imagine reziduală”).
Verdele pereților și al halatelor medicale neutralizează acest efect și, fără el, chirurgul amețește.
Studii facute de diferite universități au relevat ca această nuanță are intr-adevăr un rol benefic în zonele medicale. De efectul psihologic al culorii verde medical beneficiază atât medicii cât și pacienții sau aparținătorii.